nu se mai fabrică părinţii de altădată
Scris de catalintanase pe 18 februarie, 2008
O bibliotecă în loc de o colecţie de DVD-uri. Placi de vinil, sau benzi de magnetofon cu Deep Purple, Depeche Mode, Duran Duran, Chris Norman, Phoenix, Alexandru Andrieş în loc de o colecţie cu Manele de Top 1995-2008, cele mai belea piese ale lui Adrian şi Guţa, copilul salam, etc.. Munca pe câmp în folosul partidului la sfârşit de săptămână, în loc de belit ochii la Inimă de ţigan, apoi Betty cea urâtă, cafteala din Ghencea cu Gigi în rol principal, Ştirile de la ora 5 şi Duelul Vedetelor, eventual căteva sute de săniuţă cu băieţii în faţa bodegii din colţ şi altoit nevasta şi/sau copilul (să poată omu să doarmă liniştit). Stat la coadă la paine, la pui, la portocale, ouă, butelii, luat copilu de la grădiniţă, în loc de băut cu băieţii în colţ, ori suspinuri la Hose Fernando.
Erau vremuri când părinţii ne învăţau să apreciem ceea ce avem, ciocolata proastă pe care o mâncam câteodata, ori guma Turbo, ori scovercile făcute de mama câteodată, sâmbăta, nu să mâncăm de la ”mec”, KFC ori shaworma, şi să aruncăm jumătate de porţie pentru că “nu mai avem chef”. Erau vremuri când părinţii ne spuneau să ieşim cu copiii în curtea şcolii la un fotbal ori baschet, nu să jucăm FIFA pe PC. Erau vremuri când creşteam ascultând Phoenix de la tata, nu Adi de la Vâlcea; erau vremuri când mergeam la bunici la ţară şi îi ajutam pe câmp, ştiam cum arată o vacă sau un cal, nu doar de la televizor sau de pe net. Erau vremuri când fumam pe ascuns frunze de viţă de vie uscate, nu ne injectam în venă.
Erau vremuri când tatăl meu îşi făcea griji că citesc prea mult Eliade şi ascult black ori gothic.
Erau alte vremuri, şi mi-e milă de copiii ai căror părinţi sunt la bodega din colţ.
